Tahiti Infos

Le 12 novembre 1815, date-mémoire de la résistance polynésienne.

Le combat de Opuhara n’a jamais été aussi contemporain : Celui d’un Tahitien qui a vu ses croyances ancestrales menacées, et qui, devant un peuple divisé, n’a jamais cessé de défendre et d’appliquer ce qu’on lui a transmis. Il était respecté au point que même les témoignages écrits convergent à le décrire comme un homme intelligent, fort et courageux. Aujourd’hui 12 novembre 2013, ayons une pensée pour Opuhara et ce qu’il représente : Le passé passionnant d'un pays aux croyances polythéistes, aux légendes ancestrales, avant une christianisation massive inévitable.


Né en 1776, Opuhara est voué à la prêtrise en tant que cadet. Son destin le mènera sur une autre voie, celle du guerrier. Eduqué par son grand père, le grand prêtre de Papara, Te varua i te meharo, ou Manea, c’est un enfant agile et sportif, mais également très intelligent. Il grandit, proche de son frère aîné Tati. Opuhara, « le ventre violé » selon Teuira Henry, est plus grand que « Tati le grand », selon Marau.

Il grandit, témoin de l’ascension fulgurante de Pomare II, grâce aux armes à feu et à la poudre à canon. Il assiste, encore jeune, à l’explosion d’un baril de poudre, offert par les missionnaires au Chef de Papara, de la lignée Arii des AMO, qui en périt, laissant veuve et deux enfants, cousins de Opuhara. En 1808, Opuhara assiste au massacre de ces deux enfants par Pomare II dit « TU » et ses guerriers, alors que les principes de guerres interdisent le meurtre des enfants Arii. Sont-ils morts tous les deux ? Ou Opuhara en a-t-il sauvé l’un d’eux ? C’est encore à déterminer, 198 ans plus tard.

Toujours est-il que Opuhara s’enfuit dans la montagne avec dans les bras un enfant, accompagné de deux de ses guerriers. Son frère Tati lui s’enfuit à Bora Bora. Derrière eux, tout est dévasté. Pomare II voulait par ce geste venger sa grand-mère à qui Purea avait fait offense en méprisant son sang royal. Mais si la mémoire de Pomare II était alors si rancunière, celle de Opuhara était infaillible.

Tout au long de sa vie il fut témoin silencieux des stratagèmes divers de Pomare II et des conséquences néfastes des armes de feu. Il prend la relève de Manea le grand prêtre de Papara. Il n’a que 21 ans mais il n’attend pas d’agir et aussitôt il réunit un conseil des chefs pour décréter à l’unanimité que la nouvelle religion importée par les missionnaires est nocive, qu’elle ne peut être acceptée. Tous les chefs votent en faveur de cette décision. Aussitôt il doit se rendre à un autre endroit pour rencontrer les Teva : A son retour à Papara, il apprend l’alliance de Tati avec Pomare II.

Avec en mémoire le récent massacre de ses petits cousins, il ne peut pas pardonner à son grand frère ce geste. Et c’est cet évènement qui va déclencher chez lui, la volonté de défendre corps et âme ce que lui a inculqué Manea. Opuhara fera ses preuves par deux fois, sans armes à feu, mais à l’aide de la lance légendaire « URIHERE » et de ses guerriers qui feront reculer Pomare II : Ce dernier prendra vite conscience de la valeur de cet ennemi. Il usera de maints stratagèmes comme celui d’envoyer au front des femmes pour se battre : Opuhara ne se battait pas contre les femmes. Il règnera sur Papara une dizaine d’années, apprécié des autres chefs : Il est une figure emblématique de la résistance polynésienne, sa mort le 12 novembre 1815 défigurera son pays, dans sa culture, sa société, ses entrailles.

Le 12 novembre, Pomare II le surprend en débarquant à Paea. Opuhara décide malgré tout de partir au combat : Voici ce qu’on appelle la bataille de FEI PI (bananes pas mûres), c’est une guerre non préparée, les vivres ne sont pas récoltées pour nourrir les guerriers. Le soleil était haut dans le ciel quand il est tombé, transpercé par un fusil à mousquet ou un tir, nous ne le saurons jamais.

Un site http://opuhara.blogspot.com, ainsi qu’une page facebook dédiée à sa mémoire et une adresse email [email protected] que l’on peut contacter, pour des témoignages, des actions diverses, ou des réflexions, sont désormais disponibles.

L’année 2015 marquera le bicentenaire de sa mort et c’est dans cette optique que nous avons mis en place ces données virtuelles.

Te 12 nōvema o te matahiti ra 1815, te ‘ōro’a o te ha’apa’arira’a o te mau ‘aito mā’ohi

Te parau nō te ‘arora’a o Opuhara i tō na tau, ‘e noa’a ‘ia parau hia e nehenehe ato’a teie ‘ohipa e tupu i teienei tau : i tera ra tau te ora noa ra ‘oia, ‘ua ‘ite teie tamari’i Tahiti te fa’ataui hia ra i tō na huru orara’a tae noatu i tō na fērurira’a i ni’a i te mau mea i ha’api’i hia ‘ō na e tō na mau metua. Noatu ā te ‘āmahamahara’a o tō na nūna’a, ‘ua tāpe’a noa teie ‘aito i te mau peu tahito. Mea fa’atura hia ‘oia, i roto i te mau pāpa’i, mea maita’i roa tō na ro’o, tē nā’o hia nei e ta’ata māramarama, te pūai ‘e te itoito ato’a ho’i. I teie mahana 12 nō nōvema 2013, e ti’a paha ‘ia ha’amana’o tātou iā Opuhara ‘e i te mau ‘ohipa o tā na e ti’a’au nei : terā ra tau tē vai nei i te mau atua rau, te mau ‘ā’ai, hou te mau fa’aro’o kirititiano i fāriu mai ai.


‘Ua fānau hia o Opuhara i te matahiti ra 1776, ‘ua ‘ōpua hia i te tu’u hia ‘oia i roto i te ha’api’ira’a tahu’a, ‘ō na te teina. Teie ra, ‘ua hahī ‘ē roa i tō na ‘ē’a, ‘ua haere i te pae ‘aitora’a. I tō na ‘āpīra’a, e taure’are’a pe’epe’e, ‘e te māramarama ato’a, na tō na iho pāpā rū’au i ha’apa’o iā na, ‘oia ho’i te tahua rahi nō te mata’eina’a nō Papara o Te Varua i te Meharo, o tei pi’i ato’a hia Manea. Pa’ari ato’a o Opuhara i piha’iiho i tō na matahiapo, o Tati. Te tātarara’a o te i’oa Opuhara, te « ‘ōpū i hamani i’ino hia » ia au Teuira Henry, i te parau ra a Marau mea roa a’e teie tamaiti iā Tati iho.

E pa’ari ‘ō na na roto i te mau mauiha’a pupuhi fenua ‘e te ‘ōfa’i pa’a’ina, i teria mau taime te pūai noa mai ra te mana o te ari’i Pomare piti. I reira ato’a ‘oia i te ‘ite mata roatu i te pa’a’inara’a mai i te hō’ē tura ‘ī roa i te ueue pupuhi fenua i mua noa i te ‘ari’i nō Papara, nō roto mai ‘oia i te ‘ōpū fēti’i hui ari’i ra nō Amo, mate roa teie ta’ata. Na te mau mītionare i hōro’a teie fa’ari’i. ‘Inaha, toe noa mai tā na vahine tae noatu to’opiti tamari’i, te mau tae’ae nō Opuhara. I te matahiti 1808, ‘ite ato’a atu ‘ō na i te rave i’inora’a hia o na tae’ae nei e piti. Na te ari’i Pomare piti o tei pi’i ato’a hia « Tu » ‘e tā na mau ‘aito i rave i teie ‘ohipa. ‘Ua tupu te reira noatu ‘ua ‘ōpani hia i te ha’uti i te mau tamari’i huiari’i. ‘Ua pohe mau ānei o rāua piti ato’a ra ? A ore ra ‘ua fa’aora mai o Opuhara hō’ē i roto iā rāua ? Na te tau te reira e fa’a’ite mai, a 198 matahiti I muri mai.

Horo atu ra o Opuhara, ma te tāpe’a mai i tetahi tamari’i i roto i tō na rima, horo ti’a roatu i roto i te mou’a, i muri iā na, tē vai nei i piti ‘aito o tei ‘āpe’e ato’a atu. ‘Ua reva tā’ue ato’a o Tati o Pora Pora. ‘Aita te fenua i fa’atura hia, ‘ua vāvahi hia i te mau mea i toe. Ma te rave teie ‘ohipa, ‘ua hīna’aro o te ari’i Pomare e tāho’o i te fa’atura ‘orera’a hia i tō na māmā rū’au ‘e Purea. Mai te peu ra e ta’ata tāho’o mau ā o Pomare, ‘āre’a o Opuhara, mea tāmau maoro i te mau ‘ohipa i tupu.
I te roara’a o tō na orara’a, ‘ua ‘ite teie ‘aito i te mau ‘ohipa huru ‘ē ri’i o tā te ari’i Pomare piti i rave noa, na reira ato’a i te ātaātara’a o te mau muiha’a pupuhi. Nā na i mono iā Manea, te tahua rahi nō Papara. Noatu ā i tō na fāito matahiti ‘āpī, ‘aita ra ‘oia i ha’ataere i te mau ‘ōpuara’a, i taua taime ra’a ihoa, fa’atupu atu ra ‘ō na i te hō’ē ‘āpo’ora’a o te mau ‘aito fa’atere nō te pāto’i ‘ū’ana i te fa’aro’o ‘āpī tera’e e fariū mai ra. ‘Ua fa’ati’a ihoa te tā’ato’ara’a o te mau ‘aito i teie mana’o. I teienei, e tītau hia ‘oia ‘ia haere atu i tetahi vāhi ‘ē nō te fārerei i te mau ti’a nō te ati nō Teva : i tō na ho’ira’a mai, ‘ua tāpiri o Tati i piha’aiho i te ari’i Pomare piti.

Teie ra, ‘aita i mo’e hia iā Opuhara i te mau ‘ohipa i’ino i rave hia e Pomare piti, ‘aita roatu ‘oia i fa’ari’i i teie tā’atira’a i rotopū i tō na matahiapo ‘e Pomare piti. Mea na reira ‘oia i te ha’amatara’a i te ‘orurehau i te fa’aterehau a Pomare piti. ‘Ua fa’a’ohipa ‘oia i te mau ha’api’ira’a i ta Manea i ha’api’i mai iā na. E piti taime o tō Opuhara i te tūra’i atu i te mau ‘aito a te ari’i, te nā’o ra vētahi ‘aua’e maōti ato’a tā na ‘ōmore pi’i hia « URIHERE » ‘e tā na pūpū ‘aito, i ‘ore ai o Pomare i manuia : i taua taime ra, ‘ite atu ra o te ari’i nei ‘e ‘ere roatu teie ‘aito rahi e ta’ata paruparu, mea faufa’a ra ‘oia. ‘Ua ‘imi ihoa te ari’i i te mau rāve’a ato’a nō te ha’afati iā Opuhara, ma te tono atu i te mau vahine nō te ‘aro iā na : terā ra, ‘aita teie ‘aito e ‘aro nei i teie mau vahine. ‘Ua mau ra iāna i te mana fa’atere i te mata’eina’a nō Papara ‘ahuru matahiti i te maoro, mea here hia ‘oia e te mau ‘aito fa’atere : ‘ua riro ‘oia ‘ei taipē nō te parau o te ‘arora’a o te nūna’a mā’ohi, i tō na pohera’a i te 12 nō nōvema o te matahiti 1815, taui atu ra te huru o tō na fenua, i to hōhonura’a o tō na hīro’a, o tō na tōtaiete, i tō na ihoa ‘ā’au tumu.

I taua tai’o mahana ra, te fāriū tā’ue noa mai ra o te ari’i Pomare Piti i Pa’ea iho. Noatu ra, ‘ua ‘aro noa o Opuhara : teie ïa tama’i i topa hia i te i’oa o FEI PI (te mau mai’a i ‘ore i para atu ra), nō te potora’a o te taime, ‘aita i noa’a hia i te mau ‘aito i te mito i te mā’a, te vai ra ihoa, ‘aita ra i rava’i nō te tā’ato’ara’a. Tei ni’a noa te mahana i te topara’a mai o Opuhara, aita i ‘ite hia mai te peu ‘ua puta hia e te tipi ānei, a ore ra i te ‘ōfa’i pupuhi, ‘aita te reira e ‘ite hia.

Tē vai nei teie rēni nā te reva http://opuhara.blogspot.com, tae noatu i te hō’ē ‘api facebook o tē fa’ahanahana nei i tō na parau, tae noatu i te hō’ē vaira’a [email protected] o te nehenehe e pāpa’i atu, nō tetahi mau mana’o fa’ahiti, tetahi ato’a mau mana’o tau’aparau.
I teie matahiti 2015, teie te piti hānerera’a o tōna fa’aru’era’a mai, nō reira ato’a mātou i fa’aineine ai i teie mau parau huru rau.

TP

Rédigé par Ariirau Richard-Vivi le Mardi 12 Novembre 2013 à 22:51 | Lu 1903 fois